Procent de 1 fericire

Nu stiu daca ar trebui sa ma prezint. Nu cred ca blog-ul acesta va fi citit/comentat/vizualizat de oameni. L-am deschis pentru a tine un jurnal zilnic (zic eu); mi-am promis mie insumi ca voi face asta, numai stiu exact in ce circumstante insa imi place sa imi tin promisiunile. Revenind, chit ca nu sunt adeptul chestiunilor de bucatarie am sa fac o prezentare scurta, si dupa trec la rezumatul zilei de azi.
Sunt un elev in clasa a 9-a, profil de Stiinte ale Naturii (fostul Biologie-Chimie). Visez sa ajung cufundat in medicina, insa nu sunt cine stie ce as la chimie si biologie- ironia sortii, nu-i asa? La cei cincisprezece ani ai mei, nu am cunoscut evenimente importante, pot spune ca viata mea e monotona, insa incerc sa o prezint intr-o maniera maniera mai dinamica (tot ce e posibil cu puterea cuvantului; un adjectiv in fata unui substantiv si dintr-o data totul devine interesant-glumesc). Cam atat cu prezentarea, sincer nu stiu ce as mai putea scrie.
Intr-o alta maniera, sa incepem incep cu ziua de azi.
Luni.
Cea mai lunga zi a saptamanii zic unii, si au dreptate. Dupa prima ora de biologie, unde ca de obicei am scris cu totii ca niste mici si infimi robotei patru pagini de caiete cu file A4 au urmat doua ore consecutive de fizica. Banuiesc ca din postarea anterioara ati dedus cat de mult respect, inteleg si iubesc eu aceasta materie. Prima ora a fost relativ buna, am mers in laborator, unde profesorul a avut grija sa fie bezna pentru a ne arata fenomene de reflexie, refractie s.a.m.d (ba surprinzator chiar am identificat vreo 3 raze pe o aparatura din propria initiativa); a fost o ora draguta, ba chiar am ras- va dati seama, stand intr-o bezna totala mai toata ora, cum sa nu razi?-. A doua ora nu a fost chiar atat de rea, asta bineinteles pana la un punct-era inevitabil ca totul sa decurga perfect in perioada 9.00-11:00-, punct in care dupa ce a terminat de predat, domnul profesor a intrebat clasa o intrebare (stiu, nu am formulat propozitia prea inspirat), stiam raspunsul, insa nu am ridicat mana instantaneu pentru ca necesita deplasarea la tabla; cum am spus nu am ridicat mana instantaneu insa cand am vazut ca majoritatea colegilor mei sunt cu mana pe sus am ridicat-o si eu repede-repejor ca de- poate taman pe cei cu mana jos ii pune sa iasa la tabla. Bineinteles ca dupa ce am fost intampinat cu o replica calduroasa, citez: ,, Tu ai ridicat mana pentru ca au ridicat-o si colegii tai, sau pentru ca stii?" insotita de rasete atat din partea comediantului cat si a publicului, am iesit la tabla. Se putea altfel? (Da.) La intrebarea pe care v-am mentionat-o mai sus (citatul) nu am raspuns pentru ca efectiv am ramas fara grai. Am fugit la tabla, mi-am facut treaba si am plecat in banca, speriat parca de bombe (In caz de va intrebati, nu-nu am fost felicitat, cred eu ca nici macar bagat in seama).
Restul orelor si anume: matematica,istoria si religia au trecut repede si usor. Ba chiar cu vesti bune, la matematica numai dam test maine, il dam joi.
Acasa am dormit pana la sase, mancat si vorbit pana pe la 7-8, dupa care m-am apucat de tema la chimie. Am facut trei din 4 exercitii, nu stiu cat de corect, dar ma simt oarecum mandru.
De asemenea, am mai vorbit cu o prietena cu care numai vorbisem din vara, am stat de vorba o ora si ceva cu ea, am aflat ca s-a mutat (inca din vara) in Italia. Am schimat multe vorbe si pot sa spun sincer ca imi e dor, foarte dor de ea. Este o persoana buna, sincera. Experienta pe care am avut-o cu ea, faptul ca nu am tinut legatura si s-au intamplat atat de multe m-a facut sa ma gandesc...oare toti oamenii buni pleaca?
Ar trebui sa pastrez mai multe persoane langa mine, nu vreau sa mai pierd niciuna.
Fiti buni unul cu celalalt.