Perfectionistii

Ultimele doua zile au fost pentru mine un infern. Bine, a vorbit spiritul adolescentin din mine: poate exagerez, nu un infern, insa au fost cu siguranta opusul unor zile bune.
Banuiesc ca ati vazut macar odata in viata voastra un film sau serial pe tema adolescentilor si a greutatilor lor. Ei bine, mereu se prezinta cazul tipic de romanta, ,fata perfecta intalneste baiatul perfect sau viceversa. Mereu sunt cateva urcasuri si coborasuri, totul pare ca esueaza pe la mijlocul filmului/sezonului, urmeaza lacrimile de rigoare pana mai spre sfarsit insa in ultimul moment toate se aseaza asa cum publicul spera, romantismul (sau binele, depinde cum vreti sa o luati) iese invingator (asta pana in al doilea sezon/film cand toate o cam iau de la capat)! Ei bine, oare de ce nimeni nu abordeaza cealalta fata a liceului? Nu numai problemele de amor, ci problemele de scoala, cele adevarate. Spre exemplu, ca si in cazul meu, tocmai te-ai trezit ca in primul an de liceu ai luat cea mai mica nota din clasa la fizica. "Felicitari,X! Esti campion! Ai luat cea mai mica nota din clasa." cuvintele exacte ale unui profesor extraordinar de bun.  O problema la fel de normala ca si " cu cine voi iesi diseara?!", insa hei, nimeni nu va face un serial de mare succes pe tema asta, nu-i asa? Asa-i.
Pus in fata faptului implinit, iti iei testul si pleci timid in banca. Dupa ora, ce poti face? Tratezi problema cu o latura amuzanta, astfel incat sa nu arati slabiciune, spunea cineva ca liceul e ca o jungla,  si intr-o jungla, cand iti este simtita frica, esti terminat. Revenind,cand privesti partea plina a paharului, esti un "campion", profesorul ti-a tinut minte numele s.a.m.d., nu te mai gandesti ca ora viitoare vei fi material didactic la tabla.
Bineinteles ca fiind intr-o clasa de mici Einstein si mici Newtoni, experti in toate materiile te simti prost, e inevitabil, dar speri cu toate astea ca urmatoarea ta nota va fi mai mare. O nota nu masoara inteligenta unui om, nu? Nu, dar zicala asta nu ajuta, nu pe moment sau cel putin nu pana nu iei o nota substantial mai mare la respectiva materie.
Nu sunt un perfectionist, ca restul. Sunt acel om, perfect de imperfect care a hotarat intr-o zi sa se inscrie la unul din cele mai bune profile reale ale celui mai bun liceu din oras, pentru a da mai departa la medicina, si a aflat intr-alta zi ca a si luat. Euforia si entuziasmul au disparut imediat ce am vazut despre ce este vorba la respectivul profil/liceu.
Bine, cred ca spiritul adolescentin din mine iar a luat-o razna. Probabil, mai mult ca sigur faptul ca am luat o nota mica nu este sfarsitul unei ere, mai mult ca sigur ar trebui sa fiu mandru de mine ca am reusit sa intru pe forte propri unde am intrat, mai mult ca sigur ar trebui sa stiu si sa cred ca pot rezista.
Cu toate astea de ce nu o fac?
Fiti buni unul cu celalalt.